Întâia epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

Capitolul 14

26. Ce este deci, fraților? Când vă adunați împreună, fiecare din voi are psalm, are învățătură, are descoperire, are limbă, are tălmăcire: toate spre zidire să se facă.
27. Dacă grăiește cineva într-o limbă străină, să fie câte doi, sau cel mult trei și pe rând să grăiască și unul să tălmăcească.
28. Iar dacă nu e tălmăcitor, să tacă în biserică și să-și grăiască numai lui și lui Dumnezeu.
29. Iar proorocii să vorbească doi sau trei, iar ceilalți să judece.
30. Iar dacă se va descoperi ceva altuia care șade, să tacă cei dintâi.
31. Căci puteți să proorociți toți câte unul, ca toți să învețe și toți să se mângâie.
32. Și duhurile proorocilor se supun proorocilor.
33. Pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii.
34. Ca în toate Bisericile sfinților, femeile voastre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum zice și Legea.
35. Iar dacă voiesc să învețe ceva, să întrebe acasă pe bărbații lor, căci este rușinos ca femeile să vorbească în biserică.
36. Oare de la voi a ieșit cuvântul lui Dumnezeu sau a ajuns numai la voi?
37. Dacă i se pare cuiva că este prooroc sau om duhovnicesc, să cunoască că cele ce vă scriu sunt porunci ale Domnului.
38. Iar dacă cineva nu vrea să știe, să nu știe.
39. Așa că, frații mei, râvniți a prooroci și nu opriți să se grăiască în limbi.
40. Dar toate să se facă cu cuviință și după rânduială.